R.
Șaguna. De cum te apropii de colțul terenului de sport, poți simți că te afli într-un loc cu totul special, cu o istorie labirintică, dar cu un spirit viu, ce mișună prin coridoarele misterioase străbătute de zeci de generații ajunse mai departe decât își puteau imagina vreodată.
Bun! Din câte știu, printre noi se află astăzi foști șaguniști… poate chiar și meșotiști.În orice caz, își mai aduce cineva aminte imnul școlii?
Ei bine, pentru câțiva dintre cei care participă la evenimentul de astăzi, acesta este motivul pentru care au venit: amintirea cu drag a anilor de liceu, a tradițiilor sale unice, a nenumăratelor aventuri și, cu siguranță, a orelor de fizică (asta pentru cei de la uman).
Că tot am lăudat diversele tradiții ale liceului, printre cele mai importante, prin intermediul cărora începe și se termină fiecare an școlar, se numără Botezul și Maialul.
Să începem cu geneza. Botezul sau Comanda reprezintă inițierea fiecărui sagunist, fie elev, fie profesor. Poate să fie o experiență super distractivă! Acest lucru depinde, desigur, de cât de blânzi sunt nașii. Am vorbit cu diverși colegi și încă și acum își aduc aminte cu bucurie de momentul botezului. Eu, până nu m-am văzut cu picioarele pe pământ, nu am putut să mă calmez, de frică să nu fiu scăpat de către firavii mei nași, însă acest moment, îl privesc acum dintr-o cu totul altă perspectivă, pentru că…mna…sunt în viață!
Am adorat maxim întregul eveniment. Drumul a fost unul inedit, fanfara alăturându-se nouă, unde am râs, am cântat imnul școlii (poate de prea multe ori), mi-am făcut noi prieteni și am discutat cu groază (sau cauțiune!) despre ce urma să se întâmple.
Odată ce am ajuns la Pietrele lui Solomon, am fost destul de panicat, mai ales vâzându-i pe cei de-a 12-a cum se aliniau și rânjeau malefic, așteptând cu nerăbdare să ne stropească cu vin, șampanie și, mai ales, oțet.
Am cântat cu toții tradiționalul cântec “Ce vine de-acolo”, în timpul căruia și-a făcut apariția, ca în fiecare an, Fuchs Major, ce a dat startul primirii celor de a 9-a în marea familie șagunistă.
După ce am fost inițiat, m-am simțit ca după un test la fizică: ușurat, transpirat și, în acest caz, plin de oțet.
Petrecerea ce a urmat a fost una extrem de frumoasă, în cadrul careia m-am simțit extraordinar de bine.
Acest eveniment este unul dintre cele mai vechi tradiții saguniste, mai exact, la sfârșitul secolului al XIX-lea, elevii din Gimnaziul românesc greco-ortodox (în prezent Colegiul Național Andrei Șaguna), s-au organizat într-un coetus studențesc după modelul gimnaziului săsesc din Brașov. În secolul al XX-lea coetusul studențesc preia denumirea de comanda, pe care orice șagunist o știe.
Experiența botezului încă îi aduce în fiecare an împreună pe cei din anii mai mari, alături de boboci, acestia simțindu-se acceptați în marea familie șagunistă.
H.
La fel de frumoasă și cu o mare încărcătură emoțională este și serbarea destinată claselor a 12-a, Maialul, un rămas bun de la viața de liceean și un bun venit călduros în viața de adult (viața platitorilor de taxe):
“Îmbrățișări și lacrimi, amintiri,
Se-apropie clipa marii despărțiri“
Elevi nerăbdători, dornici să petreacă o zi minunată alături de colegi și profesori, la Pietrele lui Solomon, acompaniați de către fanfară, cam așa s-ar descrie Maialul, clipa marii despărțiri. Ah, și să nu uităm de mirosul de grătar, voia bună și atmosfera plină de viață, lacrimi de fericire și nostalgie.
De atâția amar de ani de când sunt în acest colegiu, în care, cu chiu cu vai, am crescut până la urmă, am tot așteptat să particip la celebrul Maial, dacă tot n-am avut șansa de a participa în marea oțetire, geneza liceenilor șaguniști.
Maialul marchează începutul unui sfârșit, sfârșitul anilor cei mai frumoși, prefacerea în oameni mari a unor copii, dar nu chiar într-o zi, și bineînțeles, venirea prea vestitului și măritului examen de Bacalaureat. În timpul Maialului nu există nicio urmă de melancolie bacoviană, ci e plin de râsete, zâmbete și distracție, poate i-ar servi drept inspirație chiar și lui Caragiale…
Maialul are în spatele său o istorie foarte bogată, adus pe meleagurile noastre de către Sași, era una dintre cele mai așteptate sărbători ale primăverii. Însă cel mai faimos Maial era cel organizat de către elevii Liceului Ortodox din Brașov, știe cineva dacă mai există liceul?…nu? Speram să mă ajutați voi… Ah, am uitat să precizez că Maialul acelui liceu se mai numea și Maialul Șagunist? Această tradiție nu a rămas exclusivă meleagurilor brașovene, ci chiar s-a răspândit! Odată cu Marea Unire în 1918, tradiția a fost adoptată și de clujeni! Dar pe lângă ei, ni s-a alaturat și Sibiu și Sighișoara. Maialul se ține încă de la înființarea gimnaziului, iar până în zilele de azi, el este un prilej pentru toți liceeni, mai ales celor în anii terminali (cărora le transmitem cat mai multă stabilitate emoțională) și dascălilor șaguniști să se bucure unii de alții, să sărbătorească venirea încă unei veri, și pentru unii, ultima adunare între șaguniști. Bobocii răsplătesc bunăvoința nașilor poate cu o mica atenție, sau poate doar cu o îmbrățișare care să le dea energie pentru ultima sută de metri a aventurii liceene.
Soldații anilor terminali au, așadar, un motiv să nu mai asculte ani de liceu pe repeat și să împărtășească o ultimă celebrare alături de colegii și profesorii dragi lor, o ultima poza lipită în catalogul amintirilor din liceu, lângă care este scris, de abia vizibil, deoarece au rămas fără cerneala în toate pixurile de la cate eseuri și subiecte de bac și grile fac, “ultimul maial”.
M&A
M: Dragi elevi și cadre didactice! Iarna, toata lumea se gândește la serbare, însă vă invităm în fiecare an la un TÂRG BROBDINGNAGIAN!!! (gigantic în engleza). Deși poate puțin degerați de frig, obosiți, înfrigurați și înfometați, suntem cu zâmbetul pe buze, în curtea prestigiosului Colegiu, ca să vă încântăm cu minunatul nostru bazar de Crăciun. Bazar ce vă face să uitați de tot greul trăit în școala aceasta și vă duce cu gândul la frumoasa vacanță binemeritată. Ceva ceea ce vă aduce aminte că o superbă perioadă se apropie și vă face să simțiți atmosfera Crăciunului într-un mod aparte alături de toți profesorii și minunată comunitate a șaguniștilor.
A: Târgul de Crăciun este un eveniment special, deoarece ne aduce împreună. Personal, nu am prins aceasta tradiție, încă!, dar, din câte am auzit, elevii gătesc acasă prăjituri de Crăciun, pe care mai apoi le aduc la școală, unde, spre deliciul nostru, care nu am contribuit cu absolut nimic la ele, le mâncăm.
M: Nu o să puteți rezista mirosului de turtă dulce, ciocolată caldă cu muuuuuultă frișcă și ceai de fructe de pădure. Nu o să plecați bineînțeles nici cu mâna goală, fără să fi cumpărat un ornament confecționat de elevii ajutați de profesori sau mii și mii de alte ciudățenii…
A: Atmosfera de sărbători e completată de decorațiuni expuse în toate colțurile liceului și muzica de sezon. Dacă ar fi să îmi imaginez acest eveniment, cred ca m-as simți precum în filmele de Crăciun americane. Este un moment deosebit pentru a mă distra cu colegii mei și, în același timp, de a mă bucura de spiritul Crăciunului care a colindat Șaguna.
M: O sa experimentați împreună cu mine, deoarece și eu ca voi sunt o necunoscătoare (neofită), un boboc abia botezat, cu babețica la gât. Sunt convinsă însă că vom fi plăcut surprinși de toate cele pregatite aici! Vă invităm în LUMEA CRĂCIUNULUI ȘAGUNIST unde o să simțiți că ați intrat într-o altă lume!
A: Însă Crăciunul trece cu rapiditate și trebuie să ne reorientăm. Ziua Limbilor Europene are loc în Sala Festivă și care e compusă din mai multe activități interesante, precum dezbateri, jocuri în diferite limbi, kahoot, programe muzicale și multe altele.
M: Mulți dintre voi poate se întreabă ce înseamnă și când a mai apărut și aceasta nouă tradiție în Șaguna și oare ce semnifică aceasta. Ei bine, fiind nouă pe aici, nu vă pot da foarte foarte multe detalii, lăsându-l la conducere pe colegul meu din a 10-a, Andrei. Dar fiindcă îmi place să vorbesc și nici să mai tac nu e posibil, am încercat sa mă documentez măcar așa, un pic, să văd despre ce e vorba și să vă fac să înțelegeți mai ușor.
A: Eu nu am avut ocazia de a participa… (întrerupt rapid)
M: Și nu te judecă nimeni! Ziua limbilor europene este un eveniment abia apărut și pentru care sperăm ca într-o bună zi, peste ani și ani, să poată deveni o adevărată tradiție a liceului. Ziua limbilor europene a fost un bun prilej de-a sărbători diversitatea limbilor europene prin tot felul de activități interactive.
A: Dacă ar fi să-mi imaginez acest eveniment, atunci mi-as închipui o Sală Festivă plină de elevi, care vorbesc o multitudine de limbi: franceză, italiană, spaniolă, chiar și bască (probabil?).
M: Pe lângă Sala Festivă unde se întâmplă evenimente minunate și în curtea școlii noastre pauzele au fost pline de copii, pasionați ai limbilor europene, având chef de joacă și distracție. Unul din frumoasele evenimente din program a fost găzduit în curte, numindu-se ,,Pașaport internațional’’, un joculeț în care elevii au încercat să rezolve provocările de la standurile a 12 țări, pentru a aduna ștampile într-un pașaport și a participa la tombolă. Sună interesant, nu? Și asta este numai un lucru din toate câte s-au întâmplat, dar mai mult nu divulg. Dacă aveți chef de distracție, vă așteptăm la anul chiar aici unde se întâmplă multe lucruri frumoase. Hai să ajutăm acest frumos eveniment să devină tradiție! Dar gata, mă opresc! Eu v-am zis ca îmi merge gura și când dorm.
M: Cred că în sfârșit am ajuns la evenimentul meu preferat! Șaguna Fest! Cum v-am spus adineauri, sunt elevă șagunistă de doar câteva luni și habar nu am ce înseamnă cu adevărat Șaguna Fest și toate activitățile care au loc în acea zi! Fiind… (e întreruptă)
A: Însă am găsit eu! ahe hem. La începutul lunii iunie, au loc tot felul de concerte… (e întrerupt)
M: FIIND nevoită să-mi fac acest discurs, am început să caut si să mă documentez. Din puținul pe care l-am găsit, vă spun sincer ca m-am îndrăgostit iremediabil de eveniment și sunt atat de nerăbdătoare să se facă luna iunie pentru a începe. Odată cu Șaguna Fest este și Ziua Sportului Sagunist unde elevii noștri joacă fotbal, basket,volleyball, și handball. Sporturi minunate la care sunt extrem de nerăbdătoare sa să asist… în mod pasiv, de preferat. Nu ca Andrei, în mijlocul acțiunii.
A: Am fost unul dintre participanți anul trecut, unde am jucat fotbal, dar unde, din păcate, nu am reușit să înscrie niciun gol din cauza emoțiilor. Chiar și-așa, mi-am făcut prieteni noi și m-am distrat pe cinste. Când arbitrul a dat fluierul de start, adrenalina a început să crească din ce în ce mai mult, secundele treceau, iar dorința mea arzătoare, parcă de nebun, de a da gol, era de neoprit. Din ce am învățat eu la fotbal, pentru a face un meci bun, trebuie să fii calm. Eu numai calm nu am fost. Am ratat multe ocazii de gol, din cauza nervozității mele, dar totuși am dat multe pase bune care s-au transformat în pase de gol și care m-au ajutat să îmi crească moralul.
M: Pe lângă sport, în curte mai au loc grămadă de alte evenimente frumoase. Concerte, recitaluri, spectacole, întâlniri cu oameni de valoare ai Șagunei, dezbateri, filme ecranizate și câte și mai câte!!! Pare a fi cu adevărat cel mai complex eveniment de până acum!
A: Gata, Mara, ai vorbit destul! Trebuie să plecăm că altfel, îi ținem pe invitați aici până mâine dimineață.
A.
Sala Festivă întrunește cu fiecare ocazie familia șagunistă pentru a aniversa diferitele tradiții care transmit istoria acestui colegiu prin fiecare “AS” cusut în piept și purtat cu mândrie de toți “urmașii lui Șaguna”. Aceasta aminteşte de premiera operetei „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu. [stil sobru farcical] Sala este construită în stil neoclasic de către arhitectul Ștefan Emilian între anii 1851-1856. Ia, fiți atenți, ăștia care va dați șaguniști cu acte în regulă, știți voi, oare, cine a pictat pe aici acum vreo 150 de ani? E, nimeni? No, hai că vă zic eu: în anul 1862, un individ pe nume Iosif Clement a luat pensula, un tub de vopsea și hopa!!!, uite Sala Festivă decorată cu tot felul de picturi alegorice! Tot atunci, peretele frontal a fost împodobit cu deviza „Litteris et virtuti”, deviza permanentă a colegiului nostru, la care se adaugă valorile de Bine, Adevăr şi Frumos pe care le promovează. Din momentul în care ușile grele care sigilează această imensă încăpere se deschid cu scârțâitul lor atipic, mă cuprinde un aer nostalgic, de parcă emoțiile tuturor elevilor a celor 165 de promoții care au cântat pentru ultima oară imnul Șagunei chiar aici, în Sala Festivă, plutesc deasupra acestor bănci. Este un sentiment de reverie, mândrie, dar mai ales de recunoștință față de toți care au contribuit la renumele pe care astăzi Colegiul îl are internațional. Dacă vă uitați prin jur, nu aveți cum să ratați balcoanele impozante de la care mai atârnă câte un fular în timpul Serbării de Crăciun. Wooooa, alt punct sensibil.. Știți, boboc fiind, nu am mai participat la acest eveniment până anul acesta, unde prezența mea va fi necesară și obligatorie pentru propriile interese. Pot doar să îmi imaginez cum va fi doar din auzite. Serbarea de Crăciun în formatul actual se leagă de numele profesorului Sorin Apan, creatorul Minisatului Andrei Șaguna, care le-a adus într-o zi profesorilor de română o ediție a „Viflaimului” de Mircea Vulcănescu, adaptată dintr-o carte care există și astăzi, păstrată de profesorii catedrei de limba română și folosită de fiecare dintre noi pentru momentul Viflaimului, în care generații întregi de gimnaziști din clasa a V-a au jucat începând din 1997, deci de 25 de ani. Un moment impresionant, pe care mulți profesori și-l amintesc, a fost cel în din 2011, când mai multe cadre didactice s-au alăturat colegului lor, Sorin Apan, îmbrăcați în costume populare, și au cântat o colindă împreună. Un alt moment remarcabil a fost în 2020 când, în plină pandemie, mai mulți profesori au cântat un colind împreună, online, la sugestia profesorului Adrian Modrișan, a.k.a. Doru.
O.
Gata, Alexia? Ai terminat?
Probabil vă întrebați cum eu, un boboc, fără vreo cunoștință despre toate ,,nenorocirile” care s-au întâmplat în antichitatea asta de sală, am ajuns să stau în fața voastră și să vă povestesc lucruri care nu m-au interesat până în momentul de față, când am fost ,,obligat” să susțin acest discurs.
Cred ca v-am plictisit destul cu aiureli despre mine așa că mai bine trec la informații despre Sala Festivă. Sala Festivă este un loc emblematic pentru orice fost și actual șagunist. Acest loc ne aduce împreună la fel cum biserica aduce doamnele mai în vârstă la slujba de duminică. Lasand glumele la o parte, haideți să continuăm. După cum spuneam, Sala Festivă reunește în general șaguniști, cu mici excepții bineînțeles. Au fost cazuri în care niște mari personalități au vizitat minunata noastră sală de rugăciune, cum ar fi: Ciprian Porumbescu, violonist și fost profesor al colegiului. Pe lângă el ni s-au alăturat și Regele Mihai I și Ambasadorul Irlandei, Paul McGarry.
Bineînțeles, atmosfera nu ar fi aceeași fără minunatul nostru cor, care ne însoțește la fiecare eveniment important. Activitatea Corului Șagunist a fost reluată în anul 2003 la sugestia doamnei profesoare Andrada Mureșan. Ideea aceasta a fost benefică și pentru numele școlii și pentru elevi. În prezent, corul deține 7 premii naționale, iar anul viitor colegii noștri vor participa la un festival peste hotare, în Roma, în martie 2023. Pe această cale le urăm succes.
Înainte de a le preda ştafeta colegilor din cor vrem să vă mulțumim pentru că ați fost cu noi în această călătorie. Noi suntem trupa de teatru ARTfel, o parte din ea.
trupadeteatruartfel.wordpress.com 
