Mi-a plăcut prea mult Tangled: The Musical, încât a trebuit să văd ce spectacole au mai avut cei de la Disney, mai ales că pandemia ne obligă să găsim tot felul de metode de a ne relaxa. ,,Aladdin: A Musical Spectacular”, la fel ca ,,O poveste încâlcită”, depășește așteptările, și poate fi urmărit pe YouTube de oricine dorește.
La fel ca în filmul animat, îl urmărim pe Aladdin care încearcă să îl oprească pe Jafar să devină sultanul Agrabah-ului și să o facă pe Jasmine să se îndrăgostească de el.
Fiind o fană a acestei povești am fost atentă la toate detaliile și pot afirma că nu am fost deloc dezamăgită. Un narator dă startul spectacolului explicând publicului că aceștia îl vor urmări pe Jafar încercând să-și pună planul malefic în aplicare, iar acțiunea începe cu Aladdin care, obligat de răufăcător, se duce în ,,Peștera Minunilor” pentru a lua lampa. La scurt timp facem cunoștiță cu restul personajelor.
Jasmine este exact așa cum am știut-o dintotdeauna, altruistă, independentă și curajoasă, reușește să se apere în fața lui Jafar și nu îi este teamă să își arate adevărata personalitate.
Aladdin evolueză pe tot parcursul spectacolului. Dintr-un hoț într-un sultan demn de a conduce un regat. Îi urmărim pe cei doi îndrăgostindu-se și învingându-l, cu ajutorul prietenilor săi, pe Jafar.
Antagonistul își face intențiile clare încă din primele minute ale spectacolului, scopul acestuia fiind să fure lampa din peșteră și să devină sultanul Agrabah-ului.
Duhul își face apariția când Aladdin freacă lampa fermecată și începe să-i explice cum funcționează cele trei dorințe, printr-un număr muzical (bineînțeles). ,,You’ve got a friend in me” trebuie să fie momentul meu preferat. Acesta a avut o prestație spectaculoasă, interacționând cu publicul la un alt nivel, a vorbit direct cu acesta și a folosit multe elemente din ,,pop-culture”, lucru care a surprins plăcut orice spectator. De la referințe la surorile Kardashian, până la Gangnam Style, glumele au fost la ordinea zilei și deși puțin ieșite din comun nu au părut deloc nelalocul lor.
Covorul magic se află printre obiectele de valoare din peșteră și deși nu are nici o replică pe tot parcursul spectacolului, mișcările pline de expresivitate și dansurile au compensat lipsa. Acesta s-a remarcat ca fiind cel mai bun prieten al duhului și un mare ajutor pentru Aladdin, ajutând-ul să o cucerească pe Jasmine.
Momentele muzicale sunt absolut spectaculoase, dansatorii extrem de talentați și recuzita te face să te simți în mijlocul acțiunii, favoritele mele sunt ,,You’ve got a friend in me” și ,,Prince Ali”, de la cămile la elefanți, nu lipsește nimic.
Deși chiar mi-a plăcut, mi-a părut rău că două personaje din filmele originale nu își fac apariția: Abu – maimuța, cel mai bun prieten al lui Aladdin și Rajah – tigrul, amicul lui Jasmine. Cei doi nu au replici dar asemenea covorului, ar fi dat o notă de amuzament spectacolului. În plus, spectacolul durează mai puțin de 45 de minute, din punctul meu de vedere ar fi putut avea minim o oră, având în vedere că filmul animat și cel apărut în 2019 durează 90-125 de minute.
Acestea fiind spuse, recomand această producție oricui dorește să se delecteze cu un spectacol pe cinste, o comedie, care cu siguranță nu va bucura doar copiii dar și adulții dornici să se întoarcă în timp și să-și retrăiască copilăria.
trupadeteatruartfel.wordpress.com 